Parodontita sau boala parodontală reprezintă o afecțiune cronică de tip inflamator care afectează anual sute de mii de persoane din toată lumea. Parodontita înseamnă, pe înțelesul tuturor, inflamația țesuturilor de susținere a dinților. Cauza principală a acestei afecțiuni o reprezintă bacteriile aflate în permanentă dezvoltare și evoluție în șanțul dintre gingie şi suprafața dintelui.
Alte probleme de sănătate, precum calitatea slabă a țesuturilor şi reacția improprie a sistemului de apărare al organismului favorizează afectarea şi dezlipirea gingiei de pe dinte. Astfel, bacteriile prezente în placa bacteriană intră în contact cu osul și produc, în timp, resorbția acestuia, împreună cu retragerea gingiei de-a lungul rădăcinii dintelui. Dacă este lăsată netratată, parodontita poate duce la pierderea ireversibilă a dinților.
Parodontită: Simptome și Mecanism al Bolii
Cu cât placa bacteriană este mai severă, cu atât inflamația produsă de aceasta determină simptome mai dureroase, cu consecințe grave asupra dinților. Din nefericire, primele stadii ale bolii pot fi nedureroase în unele cazuri, motiv pentru care pacienții ajung destul de târziu la medical stomatolog.
Având în vedere că orice formă de parodontită urmează unei gingivite, simptomele gingivitei apar primele (sângerări gingivale la periaj, gingii tumefiate etc.).
Mecanismul apariției parodontitei este următorul:
- Placa bacteriană se depune pe smalțul dinților;
- Apar cariile;
- Pot apărea sângerările gingivale frecvente;
- Pulpa începe să se inflameze, iar dinții să se erodeze;
- În lipsa unei intervenții, bacteriile pătrund adânc în miezul dintelui, ajungând să provoace infecția canalelor radiculare până la apex (vârful rădăcinii), provocând durere.
În acest moment se poate vorbi despre parodontita apicală acută. Ca simptomatologie, semnele unei astfel de afecțiuni dentare pot trece neobservate la început, dar boala progresează, ducând la dureri dentare iradiante, care pot apărea brusc sau progresiv. Chiar și mișcările bruște ale capului pot da dureri în zona dintelui afectat, iar la strângerile de dinți durerea se amplifică și mai mult.
Alte simptome care ar trebui să te alerteze sunt sângerarea constantă a gingiilor, tumefierea gingiilor (culoare roz deschis, textură punctată, fermitate mărită, în lipsa unor ulcerații sau fisuri), respirație urât mirositoare, mobilitate a dinților.
În cazul în care gingiile sângerează nu numai la periaj, dar la orice atingere, iar dinții încep să devină mobili, putem discuta despre parodontita marginală cronică. Această afecțiune reprezintă stadiul avansat al unei parodontite acute, pentru că afecțiunea se remarcă prin faptul că:
- apar primele manifestări de disjuncție între gingie și dinte;
- se înregistrează leziuni parțial distructive ale unor fibre din sistemul ligamentar;
- se observă demineralizări ale osului alveolar.
Egresiunea (migrarea) dintelui, usturimea gingiilor, durerile de dinți și gingii, sângerări la cea mai mică atingere, sau desprinderea pe alocuri a marginii gingivale libere sunt simptome care nu trebuie deloc neglijate.
Parodontita marginală este o afecțiune ce poate duce la efecte ireversibile. Mai mult, parodontita cronică poate afecta starea generală de sănătate a pacientului. Datorită apariției pungilor parodontale (zone situate sub gingie unde atașamentul gingival este distrus și ocupat de bacterii sau celule moarte), infecția poate pătrunde în sistemul circulator ce poate conduce bacteriile la alte organe ale corpului.
Parodontita marginală profundă este cunoscută popular sub numele de parodontoză. Aceasta afectează atât gingia cât și structurile profunde ale parodonțiului: ligamentele parodontale și osul alveolar.
Examenul clinic și tratamentul în parodontită
Odată ajuns la medicul stomatolog, pacientul care suferă de parodontită apicală sau parodontită marginală trebuie să treacă printr-un examen clinic riguros. Acest examen se realizează în mai multe etape:
Examen clinic
Medicul stomatolog constată depunerile de placă bacteriană și de tartru pe suprafața și la baza dinților și înregistrează forma și discromia gingiilor care indică o afecțiune gingivală. Mai mult, verifică sângerarea gingiilor prin atingeri ușoare ale acestora cu sonda.
Radiografie
Pentru a vedea în ce măsură parodontita se află într-un stadiu avansat, medicul stomatolog solicită radiografii. Acestea relevă depunerile de tartru sub gingii precum și starea masei osoase.
Măsurarea pungilor dintre gingii și dinți
Medicul stomatolog verifică dimensiunea pungilor dintre gingii și dinți. Dacă aceste spații sunt mai mari de 3 milimetri, specialistul poate suspecta parodontita.
Tratamentul parodontitei se alege în funcție de gravitatea simptomelor și gradul de evoluție al bolii. În primă fază, medicul stomatolog efectuează un tratament de curățare profundă a danturii, ce implică eliminarea tartrului și plăcii bacteriene.
Tratamentul nechirurgical
Implică detartraj și periaj profesional și are ca scop eliminarea factorilor care afectează gingia. În general, se utilizează și o anestezie locală pentru mai mult confort. Procedurile de detartraj profund sunt uneori însoțite de procedura de irigare cu substanțe antibacteriene. Dacă ai auzit deja despre parodontită și tratament antibiotic, trebuie să știi că aplicarea de antibiotic local are rolul de a reduce numărul bacteriilor de la nivelul gingiei.
Tot în cadrul tratamentului nechirurgical este inclus și chiuretajul subgingival în câmp închis. Cu ajutorul unor instrumente fine, medicul stomatolog elimină infecția și tartrul din zona afectată. Procedura se realizează sub anestezie locală, iar la final, zona afectată este irigată cu produse antiseptice și medicamente.
Tratamentul chirurgical al parodontitei cronice, grave, este necesar atunci când medicul stomatolog trebuie să elimine complet tartrul şi țesutul infectat din zone inaccesibile. În cazurile grave, specialistul poate să recurgă la adiție osoasă sau grefe gingivale tot prin intermediul procedurilor de chirurgie dentară.
Controlul și prevenția post-intervenție
Controlul și prevenția post-intervenție fac parte din tratamentul general al parodontitei. Aceasta nu este ceea ce numim în mod obișnuit o afecțiune vindecabilă. După un tratament al parodontitei, pacientul trebuie să facă eforturi riguroase de a urma o igienă orală corectă. În plus, vizitele de control la medicul stomatolog de două-trei ori pe an sunt obligatorii.
Concluzie
Parodontita netratată la timp poate duce la consecințe severe ce implică pierderea unuia sau mai multor dinți. Tratamentul în această situație devine complicat și costisitor, fiind nevoie cel mai probabil de implant dentar, punți sau chiar proteze dentare. Discută cu medicul tău stomatolog despre sângerarea gingiilor la periaj, inflamații sau dureri ale gingiilor sau dinților, urmează un program regulat de detartraj și folosește metode profesionale de curățare a dinților pentru a preveni și stopa simptomele unei gingivite ce poate evolua în parodontită.