Paradontoza reprezintă ultimul și cel mai sever stadiu al bolii parodontale. Aceasta din urmă debutează cu gingivită, urmată apoi de parodontita superficială și, în ultimul stadiu, parodontita marginală cronică, profundă și severă, denumită popular paradontoză. Această boală, dacă este lăsată netratată, duce la pierderea dinților.
Statistic, paradontoza afecteaza circa 70% din populația adultă a țării noastre, cu forme mai mult sau mai puțin grave ori extinse. Una dintre principalele probleme legate de această afecțiune este aceea că evoluează destul de lent, primele simptome fiind destul de discrete. La întrebarea “paradontoza este contagioasă?” răspunsul este nu. Faptul că boala nu este transmisibilă duce la neglijarea acesteia în lipsa sentimentului de responsabilitate față de sănătatea celor din jur.
Astăzi vom discuta despre această afecțiune din prisma cauzelor, simptomelor și posibilelor tratamente.
Paradontoza: Cauze
În apariția paradontozei sunt incriminați diverși factori favorizanți precum genetica, factori endocrini, factori de mediu, bolile profesionale, obiceiurile vicioase (fumatul în primul rând), sau un stil de viață și alimentar nesănătos. Cauzele paradontozei pot fi clasificate după cum urmează:
- Cauze locale: fumat, trauma ocluzală, carii, edentații, alte obiceiuri vicioase sau alimentare nesănătoase, igienă orală slabă.
- Cauze generale: condiții fiziologice (pubertate, sarcină, menstruatie, menopauză etc.), boli sistemice (diabet zaharat, deficiența vitaminei C, leucemie, anemie etc.), medicație utilizată în epilepsie, boli cardiovasculare, tratament cu imunosupresoare.
Cu toate acestea, factorii declanșatori ai paradontozei rămân placa bacteriană şi tartrul, medii de cultură propice pentru numeroase bacterii. Dacă pacientul nu urmează o igienă orală riguroasă, el favorizează apariția plăcii dentare.
Aceasta apare atunci când bacteriile care se află în mod normal în cavitatea bucală interacționează cu zaharurile, amidonul și alte componente din alimentele pe care le consumăm. În cazul în care nu urmăm o rutină de îngrijire orală corespunzătoare, placa dentară se transformă în tartru dacă rămâne pe dinți mai mult de două-trei zile.
Placa dentară se întărește sub linia gingiei, acționând ca rezervor constant pentru bacterii. Având în vedere că tartrul se formează nu numai la baza dinților, dar și sub aceștia, îndepărtarea lui nu se poate realiza prin periaj normal simplu sau folosirea aței dentare, ci necesită un tratament de detartraj profesional.
Paradontoza: Simptome
Paradontoza este una dintre cele mai răspândite afecțiuni stomatologice din lume deoarece simptomele apar progresiv și sunt ușor de neglijat.
Primul stadiu – Gingivita.
Aceasta se caracterizează printr-o umflare uşoară a gingiilor, care încep să sângereze spontan sau la periaj. În timp, gingiile se pot înroși, iar uneori capătă o nuanţă violacee, devenind sensibile la atingere. În această etapă poate apărea și respiraţia urât-mirositoare, dar și prezenţa unui gust neplăcut în gură.
Al doilea stadiu – Parodontita.
Așa cum am menționat și cu alt prilej, odată cu parodontita, pot apărea durerile de gingii sau de dinți, pruritul gingiilor, sângerări ale gingiilor la periaj sau chiar la atingere, inflamațiile, și desprinderea gingiilor de pe dinți. Aceste simptome pot fi constante sau pot dispărea pentru unele perioade de timp.
Al treilea stadiu – Paradontoza.
Boala evoluează spre structurile mai profunde ale dintelui. Avansul bolii către parodontoză se constată odată cu afectarea oaselor maxilare care se distrug, se demineralizează, îşi micşorează volumul şi astfel afectează stabilitatea dinţilor.
De regulă, fenomenul e însoţit de o durere surdă, difuză, la nivelul rădăcinilor dentare, care apare mai frecvent dimineaţa. Gingia începe să se retragă de pe dinți, afectând și antrenând apoi și osul alveolar. Apariția pungilor parodontale reprezintă un simptom clar al paradontozei.
Aceste buzunărașe formate între os și dinte reprezintă medii propice pentru acumularea bacteriilor, tartrului sau fragmentelor de os necrozat. Infecțiile pot să devină atât de severe, încât apare mobilitatea dinților. Mai mult, dacă afecțiunea devine foarte gravă, dinții sunt expulzați din alveole și cad.
Paradontoza: Tratament în Funcție de Stadiul Bolii
Paradontoza aflată în ultimul ei stadiu – căderea dinților – necesită un tratament de lungă durată și destul de costisitor, implantul dentar fiind printre primele măsuri care se pot lua în astfel de cazuri. Cu toate acestea, boala parodontală poate fi reversibilă în 95% din cazuri dacă se intervine încă de la primele semne ale bolii. Hai să vedem împreună ce presupune tratamentul paradontozei pe stadii.
1. Gingivita
În cazul sângerării gingiilor și apariției plăcii bacteriene, medicul stomatolog recurge la detartraj și periaj profesional al dinților. Acesta va instrui pacientul în vederea adoptării unor rutine de igienă orală riguroase și va programa pacientul la vizite de control periodice pentru a monitoriza evoluția bolii. Mirosul neplăcut al gurii și tumefierea gingiilor pot fi combătute cu tratament medicamentos și monitorizare.
2. Parodontita
În stadii mai avansate ale bolii, medicul stomatolog poate recurge la chiuretaj subgingival și tratament cu antibiotic, pe lângă tratamentul nonchirurgical prezentat mai sus.
În primul rând se va elimina prin detartraj focarul de bacterii din locurile accesibile, urmând ca prin intervenția chirurgicală subgingivală, specialistul să elimine fragmentele de os necrozat, infecția și bacteriile de la nivelul osului. Acest tratament este însoțit de spălarea zonei cu substanțe antiseptice și tratament medicamentos antibiotic.
3. Paradontoza
În cazul în care dinții sunt mobili sau chiar au căzut, este nevoie în general de tratament chirurgical. În această etapă se poate vorbi despre operația cu lambou, implant dentar, grefe și adiții de os și țesut, fixarea de proteze dentare etc.
Prevenirea Paradontozei
Așa cum spuneam și la început, în lipsa unor factori de sănătate sau de stil de viață favorizanți, paradontoza își află originile într-o igienă orală deficitară. De aceea, pentru a preveni și contracara afecțiunea, este obligatorie curățarea dinților de minim două ori pe zi, în mod corect, precum și folosirea apei de gură și a aței dentare.
Toți pacienții trebuie să înțeleagă că vizitele la medicul stomatolog sunt obligatorii de cel puțin două ori pe an, împreună cu urmarea unor tratamente profesionale de detartraj și periaj profesional. În plus, folosirea unei periuțe de dinți cu peri moi și înlocuirea periuței la maxim 3-4 luni, folosirea periuțelor electrice, folosirea unor paste de dinți cu fluor și o alimentație sănătoasă sunt condiții necesare și obligatorii pentru menținerea unei sănătăți orale corespunzătoare.